Doamne,daca-mi esti prieten
Spiridon Popescu
Doamne,daca-mi esti prieten
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul,nu parintii.
Doamne,daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul,nu copiii.
Doamne,daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul,nu iubita.
Doamne,daca-mi esti prieten,
Cum sustii in gura mare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Si-nainte de culcare
Da-i in scris porunca mortii,
Ca si-o ascuti pumnalul,
Sa-l infinga-n mine,Doamne,
Si sa lase-n viata calul.
O poezie care mi-a placut foarte mult inca din clipa cand am citit-o,sper sa va placa si voua. Altruismul pur si esenta clipei devin niste imagini fara forma-dar unii oameni incearca sa le pastreze inca vii,sa renasca odata ci ele,cum este in acest caz Spiridon Popescu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu