File de toamna...

   Intr-o zi cu soare timid,stateam pe o banca langa deosebita fantana arteziana si priveam  la brazii care sunt facuti de scoarta crapata  mai batrani dar si mai deosebiti si mi-am dat seama de "amprentele" pe care timpul si le lasa asupra oricarui element posibil din aceasta lume atat pamanteana cat si nepamanteana.In corcondanta cu timpul apare clipa care , dupa cum multi spun,trebuie traita.                                                                                                                                                 Mai interesant mi s-a parut ca in timp ce priveam la acei brazi,o vrabiuta prea mica si gingasa ca sa gandesti ceva rau despre ea s-a apropiat atat de mult de mine incat am realizat pe moment legatura dintre om si natura,nu ma mai interesa restul decat acea "mica particica a naturii"care a intrat intr-un contact psihologic cu mine.Sunt sigur ca daca am fi vorbit aceeasi limba,as fi aflat niste lucruri care nu le aflu de la oricine."Mda,un nebun care vorbeste cu pasarile"ar zice multi,dar in nebunia aia a mea nu mai auzeam injuraturi,nu mai auzeam zgomotul asurzitor al masinilor,nu mai auzeam nimicurile zilnice si cotidiene,nu mai auzeam nimic.Foarte mult m-a surprins deslusirea mai profunda a unui cuvant care poate fi atribuit nu numai Pamantului,ci si  intregului univers mai mare decat poate sa si-l imagineze mintea omului : unic.Timpul in asocierea sa cu unicul creeaza clipa.Banala descoperire,nu?Hmm,daca stau sa ma gandesc nu e mai banala decat afisul "Deschide"de pe usa unui magazin si tu trebuie doar sa o deschizi.Pana si acea clipa in care deschizi o usa e unica,si intrarea in magazin e unica,si felul in care il privesti pe vanzator e unic.Orice actiune a noastra,mai nesemnificativa sau mai importanta are un mod propriu al ei de desfasurare,de aceea trebuie sa aplicam premisa "Traieste clipa".Cu multe lucruri nu ne mai intalnim si a doua oara sau cel putin nu ne este dat sa-l mai avem a doua oara,cum e este in momentul de fata poetul Adrian Paunescu.De ce multi afla abia acum ca am pierdut un pilon al poeziei al zilelor noastre,de ce multi ii afla acum importanta care a avut-o pentru noi ca popor,de ce devine mai cunoscut acum decat in timpul vietii?Din cauza lipsei noastre de cultura,de interes si de respect fata de valori.Pacat ca oamenii,mai ales tinerii fac ceea ce nu ar trebui sa faca,sunt preocupati mai mult de existenta decat de cunoastere.                                                                                                                                             Totusi  acest inceput de toamna sau aceasta a doua primavara a anului este cunoscut de toata lumea si pare sa fie perfect . Este de-a dreptul magnific sa vezi cum totul se schimba dupa "explozia" naturii in prima jumatate a anului,sa vezi cum copacii sunt goi,sa vezi asortatul covor de frunze,sa auzi suieratul sumbru al vantului,si totusi acest "pachet" este realizat de natura,care se degradeaza treptat din cauza noastra,a oamenilor.Oare cat timp mai reuseste sa ne bucure si sa ne uimeasca cu creatiile sale?De ce ea incearca sa ne rasplateasca cu minunatii in timp ce noi o distrugem?Tin sa mentionez ca natura ne ofera in acest anotimp si sentimentul de  singuratate care devine mai apasator, mai puternic pe umerii nostri o data cu trecerea fiecarui an.E de vina omul,timpul sau clipa?