E destul de comuna intrebarea ,,Ce ne dorim de la viata?,, . Toti spunem lucruri marete,exagerate,toti ne dorim numai bine pentru noi,si rau pentru persoanele pe care ne dezgusta , dar in cazuri foarte rare ne dorim binele aproapelui ,suntem prea preocupati de persoana noastra. Proverbul ,,Rau faci,rau gasesti''este valabil in viata din zilele noastre. Ca tot m-am invartit in jurul punctului culminant, viata depinde de fiecare om,de modul cum priveste viitorul si de ceea ce ii ofera.In acest moment,viata graviteaza in jurul unui element indispensabil:banii. Toata lumea cauta locuri de munca bine platite,sau chiar surse de procurare a banilor,chiar daca nu sunt legale.Toti vrem sa ducem o viata cat mai buna ,mai linistita si fara lipsuri,dar putem sa ducem o astfel de viata fara bani? Nu este imposibil,dar cum economia,infrastructura sunt intr-o continua dezvoltare(in unele tari se asteapta o explozie demografica),este tot mai greu.
In timpul vietii,dupa cum spune Biserica,noi trebuie sa dobandim acea mantuire fata de Dumnezeu(in primul rand sa respectam cele 10 Porunci ). Greu,nu-i asa? Unii nu mai au timp de asa ceva,sunt preocupati de alte lucruri(in ultimul timp Internetul care reuseste sa capteze din ce in ce mai multe persoane,chiar daca in jur de 83% din populatia globala nu folosesc Internetul) ,dar totusi putem trece peste anumite momente ale vietii fara credinta in noi si in Dumnezeu? Nu putem sa ne planificam viata,sa ne gandim cum va fi peste 5 sau 10 ani.Totul depinde de destinul fiecaruia,de soarta care i-a fost data,dar este nevoie de o vointa de fier pentru a-ti atinge scopul,de munca si daruire . . . viata este ca un drum,cu diferite curbe,cu diferite serpentine care,desi sunt mai greu de parcurs,poti sa le treci daca ai,cum am mai spus ,vointa. Recent,m-am uitat la un reportaj pe National Geographic in care un grup de indigeni din Amazon(Africa de Sud) au fost adusi in New York.Ei erau foarte uimiti de ceea ce vedeau (masini,blocuri cu zeci de etaje,metrou,panouri) , de toata tehnologia pe care o vedeau pentru prima oara in viata,de mentionat ca grupul(de 5 persoane),erau liderii tribului,cu varste intre 35-50 de ani. In timp ce se plimbau pe strazile din New York,ei observa la marginea unei fantani arteziene un om al strazii care avea la picioarele lui o palarie intoarsa,murdara,veche in care avea cativa dolari.Indigenii au fost foarte mirati sa vada ca prin fata lui trec o multime de oameni care nu-si arunca nici macar o privire spre el.Ei nu-si puteau explica cum intr-un oras cu o putere economieca uluitoare,cu atatea blocuri care de care mai inalte pot sa existe si oameni care sa nu aiba unde sa locuiasca? Au fost foarte marcati de ceea ce au vazut datorita faptului ca in tribul lor se ajutau unii pe altii , toti aveau aceleasi drepturi,nu puteau sa isi ofere ranguri intre ei,fie superioare sau inferioare. Din pacate,cam rar intalnim astfel de exemple solide,dar daca am lua exemplul lor de incredere si putere,am putea sa facem o lume,dar si o viata mult mai buna si am respecta tot ceea ce ne ofera aceasta planeta care se stinge treptat. Oricum,ca in romanul Morometii,doar tragediile ar putea sa schimbe firea umana,doar ca o sa fie prea tarziu. Asadar,bucurati-va de fiecare clipa a vietii,nu ezitati acest lucru,daca doriti ceva sa realizati cu adevarat(in sesnsul bun al cuvantului),nu va pierdeti increderea si riscati,iar de fiecare data,la sfarsitul unei zile,intrebati-va in sine ,,Ce am facut eu azi ?'' pentru ca,dupa cum stim,dupa fiecare om trebuie sa ramana ceva pe Pamant,in cel mai bun caz,exemplul pe care l-a dat celorlalti . . .
bravo bai ovidiu.tineo tot asa
RăspundețiȘtergere